Nesiguranța

  S-a trezit intr-o dimineata cu sentimentul acela de infinitate si si-a dat seama ca asta nu va dura prea multa vreme asa ca trebuie sa profite de el. A deschis fereastra spre o noua lume si spre un nou viitor, o briza usoara i-a mangaiat fata si o lacrima i-a curatat obrazul si in momentul acela a plecat...a plecat spre ceea ce cu totii ii spunem lume, dar este doar o adunatura de oameni cu dorinte si vise, niste visatori care incep  incet sa putrezeasca in realitate si sa descopere ca viata este doar o lupta. Dar a plecat cu sentimentul acela de infinitate in suflet, drumul incepea sa se adanceasca, sa apara suferinta, a aflat ce e lupta si  nesiguranta a inceput. 

Dupa multa vreme s-a trezit si sentimenul de infinitate disparuse, a ramas doar cu nesiguranta, care asemenea unei cangrene i-a mancat sufletul.

No. 1

Obisnuinta

Era inca lumina de zi cand a realizat ca de fapt e doar o obisnuita. 

s-a obisnuit sa vorbeasca nopti intregi cu o anumita persoana, 

s-a obisnuit sa citeasca acelasi autor, 

s-a obisnuit sa isi spele parul cu acelasi sampon,  

s-a obisnuit ca iarna va fi frig,

s-a obisnuit cu muzica,

s-a obisnuit cu tacerea,

s-a obisnuit cu gandul ca va trebui sa munceasca din greu pentru a reusi in orice;

s-a obisnuit cu mierea;

s-a obisnuit ca asteapta in zadar ceva/pe cineva;

s-a obisnuit ca anumite persoane nu se vor mai intoarce niciodata;

s-a obisnuit ca anumite persoane s-au schimbat pentru totdeauna;

s-a obisnuit cu marea si cu scoicile;

s-a obisnuit cu dimineata;

s-a obisnuit cu gutuile;

s-a obisnuit cu fluturii, dar doar in stomac.

Obisnuinta.

All my tears have been used up

"I wanna take you somewhere so you know I care
 But it's so cold and I don't know where
 I brought you daffodils in a pretty string
 But they won't flower like they did last spring."

Sentimente.

 E greu sa fii tu. E greu sa fii si altcineva. E greu sa iti gasesti o identitate si atunci cand o gasesti realizezi ca de fapt nu e ceea ce iti doresti, ca nu ti se potriveste si cauti si cauti si cauti si ajungi sa nici nu te mai recunosti. Noi nu suntem doar o persoana, suntem mai multe persoane, suntem ceea ce e mai bun din fiecare persoana pe care o intalnim, suntem povestea frumoasa a prietenului cu care ai vorbit despre muzica aseara, suntem gluma pe care ti-a spus-o cineva saptamana trecuta si la care ai ras, suntem doar niste amintiri si ne incarcam sufleteste cu emotii ale tuturor oamenilor din jurul nostru. Ne compunem din culori, ganduri si transparenta iar tot ceea ce traim e de fapt un cumul al tuturor senzatiilor pe care le-am trait de-a lungul vremii.
  Suntem niste copii frumoase ale destinului si ne place sa credem ca ceea ce simtim noi e unic, e fabulos, e ceva ce nimeni nu poate sa conceapa, dar fiecare om simte aceleasi lucruri, nu in acelasi timp cu tine, dar odata si odata tot va simti acelasi lucru pe care il simti tu. De aceea oamenii sunt cele mai complexe fiinte, pentru ca ei traiesc doar prin sentimente. Suntem sentimente materializate. Toti.

Luciditate

  Crapatura de pe tavan s-a marit atat de mult incat in cele din urma a patruns si in sufletul sau. Era destul loc acolo, desi era rece, era destul loc...Nimeni nu stie sigur cand anume acel tavan a crapat, poate acum zece ani, poate douazeci de ani, poate e crapat de la inceputul veacurilor, poate chiar inainte sa existe tavane sau crapaturi. Tot ce se stie acum e ca acea crapatura si-a mai gasit putin loc intr-un suflet, oricum fisurat de durere, griji, incertitudini si boli cotidiene.

  A inchis ochii, poate asa adoarme si somnul o sa produca uitare dar nu va fi asa, crapatura incepe sa se adanceasca, apar luciditatea, spasmele, scenariile negre si in curand trezirea; memoria isi intra in drepturi, senzatia de caldura dispare, se instaureaza teama, apare teroarea specifica sfarsitului si incepe cosmarul.

  E incomoda realitatea, nu e asa? E incomod cand stii ca e acolo cineva sau ceva care mereu iti va dicta viata. Nu neaparat o persoana, insasi soarta. Stii ca nu ai cum sa i te impotrivesti, ca mereu te va lovi cand vulnerabilitatea va fi mai mare, ca mereu va fi acolo sa te ajute si ca o sa ii multumesti, o sa o urasti. Nu o sa ii pese, o sa isi continue jocul in care tu esti pionul principal. Continua-ti miscarile pe tabla de joc si incet, incet taci... Soarta isi arunca zarurile. E timpul pentru o mutare noua.

  Trezirea e lenta si anevoioasa.

GROTISSIMA

 şiiii, a pierdut un an visând la cai verzi pe pereţi şi plânge că a uitat de fapt că era în căutarea fericirii. nu a găsit-o în dragoste. dragostea e ca un drog, intri în sevraj când nu îl mai ai, îţi moare inima, plângi şi devii străin de tine însuţi. şi înstrăinat te apuci de alt viciu şi rămâi uneori cu acest viciu 20, 30 de ani şi crezi că ai găsit fericirea dar ea de fapt e doar o complexitate a sufletului, o maturizare, o altă etapă a fericirii. nu e în stare pură. deci nu a descoperit aici fericirea. nu bea cafea, nu fumează, nu are vicii. nu ascultă melodii de-ale lui Edith Piaf. poate nu are suflet sau poate muzica nu are suflet, poate încă plânge uitând că era în căutarea fericirii, nu ştie că de fapt a găsit-o.

Culori

Baloane colorate

Agonizand, mi-am indreptat visele spre realitate si m-am trezit. Era o dimineata de noiembrie. Monotona, stearsa, umeda, rece si trista. Ce cliseu. Nu imi place.
....
Razand, mi-am indreptat sperantele spre realitate si am reusit. Era o dupa-amiaza frumoasa de iunie. Calda, primitoare, cam ca o prajitura. Ce optimist. Mai incerc.

......
Calmandu-ma, mi-am indreptat mana spre usa si am inchis-o. Era o seara simpla de martie. Simpla, fara complicatii, fara remuscari. Ce simplu. Mai vreau.

.....
Innchizand ochi, mi-am indreptat pasii spre drumul cel bun si am mers. Era o viata obisnuita. Fara turnuri neobisnuite, fara durere, fara griji. Ce frumos. Am terminat.

Life

Breathing comes in pairs

Except for twice

One begins and one's goodbye.

                                                       The Fray- Enough for Now

Sentiment

-Auzi, cum e sa iti pierzi cel mai bun prieten?
-Nu stiu, eu am o harta si iti vad fiecare gand, nu te pot pierde.
-Stiu ca tu nu, dar asa in general, oare cum e?
-Pisica dupa ce isi pierde un pisoi, il cauta neincetat vreo 2 saptamani. E dureros, e cumplit, simti cum bucati din suflet sunt pe jos, si ti le aspira cineva, le pune intr-un sac, cu indiferenta. Le arunca. Tot ce ai mai tu de pret, sufletul, il arunca.
-Si nu e deloc eliberator sentimentul?
-Nu poti socoti ,,pierderea" un sentiment eliberator. Din contra, te apasa si mai tare, ganduri te navalesc, simti numai disperare. Cred ca nu sta in natura omului sa piarda. E o fiinta egoista ce vrea doar castigul.
-De unde stii asta? De unde ai citit tu fiinta umana universala? E mai complexa decat o galaxie intreaga. Nu stii niciodata.
-Ba, da. Sunt om si stiu foarte bine ca aceasta complexitate e doar de fatada. De fapt suntem niste fiinte brute, doar simtim putin, uitam si trecem peste. Ca animalele. Uitam.
-Dar daca nu am uita? Am fii mereu tristi. Am simti fiecare moment. Sa tii minte fiecare agonie si durere cu aceeasi intensitate ca in momentul in care ai trait-o? Ar fii devastator. E o placere sa uiti.
-Si oamenii? Cand ii uiti? Nu vad in asta o placere.
-Nu ma refeream la uitarea unei persoane, ci a unui sentiment.
-Uitarea e totala. Oamenii sunt sentimente. Ei sunt niste declansatori. Sunt agonizanti. Te fac sa suferi.
-Te fac sa razi, te fac sa plangi.
-Te fac sa traiesti.
-Ai cele mai bune amintiri cu ei.
-Si atunci de ce ii uiti?
-Pentru ca ei sunt sentimente si eu uit sa simt uneori.

Just a song...

I hurt myself today 
To see if I still feel 
I focus on the pain 
The only thing that's real 
The needle tears a hole
The old familiar sting 
Try to kill it all away 
But I remember everything 

What have I become 
My sweetest friend 
Everyone I know goes away 
In the end 
And you could have it all 
My empire of dirt 
I will let you down 
I will make you hurt 

I wear this crown of thorns 
Upon my liar's chair 
Full of broken thoughts 
I cannot repair 
Beneath the stains of time 
The feelings disappear 
You are someone else 
I am still right here 

What have I become 
My sweetest friend 
Everyone I know goes away 
In the end 
And you could have it all 
My empire of dirt 
I will let you down 
I will make you hurt 

If I could start again 
A million miles away 
I would keep myself 
I would find a way

Dictionar de sentimente.

Traiesc. Doar oare asta ma face om?

Respir. Dar oare asta ma face om?

Gandesc. Dar oare asta ma face om?

Vorbesc. Dar oare asta ma face om?

Rad. Dar oare asta ma face om?

Esti prins intre realitate si o lume in care nu iti poti da seama daca esti intr-adevar om. Un infinit dizgratios de sentimente si iluzii, sperante si dezamagiri. O atitutinde. Poate doar asta esti si tu. O atitudine transformata in cuvinte. Ma doare sufletul sa te transform intr-un simplu dictionar de sentimente ambulant. Dar m-ai dezamagit profund. Dar poate eu te-am dezamagit prin lipsa mea de visare. Am fost prea realista si cinica.Te-am ranit cu cuvinte ce sunt mai dureroase decat pietrele. Doare sa te vad zbatandu-te in agonia parasirii dar...

Ranesc. Asta ma face om.

Sufar. Asta ma face om.

Trec peste. Asta ma face om.

Rad. Asta ma face om.

Am uitat sa fac ceva...

 Cu fiecare secunda care imi iese prin pori, ma tot gandesc ca uit si uit cu gratie. Uit cu mare arta. Uit de oamenii din jurul meu, uit de mine, uit de viata si raman doar cu un vid pe care il materializez in cuvinte fara noima. Uit ca azi va fi in curand maine si ca ieri e azi si alaltaieri va fi ieri. Si zambesc pentru ca am uitat toate astea. Nu uit sa zambesc...sau poate e o reactie normala de-a mea. Desi uneori obosesc sa tot fiu fericita. Ma oboseste credinta in nimic, ma oboseste asteptarea a ceva extraordinar. Dar uit ca am obosit si iar zambesc si iar mai trece o zi...devin un instinct materializat.

Inspiratie

  O pierdusem undeva prin rutina zilnica, muza a murit si eu deja intrasem intr-o stare de coma realista. Traiesc. Un singur cuvant imi va completa biografia, TRAIESC. Pentru ce? De ce? Cum?
Imi pierdusem inspiratia si mi se degrada si simtul ratiunii. Mergeam dar nu stiam de ce merg. Pur si simplu sa ating un scop nefixat, dar ma gandeam ca pe drum il voi gasi si atunci pasii mei vor avea o alee numai a lor si  nu va mai trebui sa imi impart gandurile cu totii necunoscutii de pe strada, imi doream sa nu ma mai uit la oamenii si sa fiu geloasa pe ,,scopul lor". Imi ziceam ca voi avea si eu unul dar pana atunci doar traiesc si singura mea coloana sonora e destul de monotona, dezbarata de orice semiton mai sus, de orice si bemol. O gama majora simpla si neinsemnata, o sticla translucida prin care chiar si eu cu greu imi mai disting gandurile.

Astept

Am inchis ochii si mi-am dat seama de existenta intunericului. Am intrebat: ,, E inevitabil, nu?" Si vidul mi-a raspuns. Imi tot raspunde la fiecare ecou al propriei mele disperari. Ma macina constiinta, de fiecare data cand vreau sa imi remodelez viata, imi sopteste la ureche de existenta mea efemera si uit de credinta in imortalitate, o soapta prea puternica.

  ....

Am intarziat. Imi adun gandurile de pe masa si incui usa. Doar un zgomot mai poate sa ma zdruncine, acel zgomot e linistea inevitabilului...

I'm happy...

Mereu

Mi-am jucat viata la loteria dreptatii,
Am pierdut...
Am bagat un vis in buzunar si am plecat,
M-am pierdut...
Te-am inchis intr-o mare dezamagire,
Te-am pierdut...
Am cumparat sperante de la bacania din colt,
Le-am pierdut...
Alergam mereu dupa ceva,
Si mereu pierdem...
Imbatranim si ne pierdem mereu intr-un ocean de incercari de a ne pacali destinul, de a-l infrumuseta. Mereu cu acelasi scop, mereu aceeasi dorinta de izbanda, mereu dormitam in jurul vietii noastre, mereu vrem sa ii multumim pe toti, mereu si mereu acelasi lucru. Suntem toti o persoana trasa la indigo. O copie ieftina a perfectiunii..

Nu stiu.

-Dar, eu nu stiu sa mor. Mi-ar fi prea dificil, nu ma pricep la despartiri. E un cuvant cu ,,A" ... nu mi-l amintesc...

-,,Armonie"?

-,,Agonie"...

- ,,Adorare"! Asta e cuvantul cel mai potrivit.

-,,Dezamagire" Vezi steaua aceea? Prea tarziu, a cazut. Nu iti pune o dorinta! E deja moarta...

-Poti sa ma tii de mana si sa imi spui ca totul e bine?

-Nu, nu pot sa te mint.

-Nu ma minti, ma ajuti sa uit si sa trec mai departe.

-Mai departe cineva te va dezamagi si mai tare.

-Nu imi pasa, tu vei fi acolo si ma vei tine de mana si voi trece mereu mai departe..unde stiu ca tu ma vei astepta tinundu-ma de mana.

-Vrei sa imi daruiesti un cuvant frumos? Vrei sa fii DEX-ul meu?

-Vreau sa pleci, dar sa nu imi dai drumul la mana...

-Esti un paradox.

-Esti un vid.

-Sunt un nonsens.

-Esti.

-Sunt.

-Hai, canta-mi povestea.

-Mi-am pierdut portativul printre uitare si resentimente.

-Hai, striga-mi povestea.

-Mi-am pierdut vocea printre cantece inutile si povesti spuse pentru a ma scuza in fata ta.

-Ce am devenit?

-Un articol nehotarat, un substantiv declinat, o negatie.

-Oare mai pot uita?

-Poate, dar sa nu uiti ca ma tii de mana...

-Uit ca traiesc.

-Nu uita.

-Nu pot. Eu nu stiu sa mor.

Varsa-mi zambetul

The view

By the cracks of the skin I climbed to the top
I climbed the tree to see the world