duminică, 25 decembrie 2011

Nu stiu.

-Dar, eu nu stiu sa mor. Mi-ar fi prea dificil, nu ma pricep la despartiri. E un cuvant cu ,,A" ... nu mi-l amintesc...
-,,Armonie"?
-,,Agonie"...
- ,,Adorare"! Asta e cuvantul cel mai potrivit.
-,,Dezamagire" Vezi steaua aceea? Prea tarziu, a cazut. Nu iti pune o dorinta! E deja moarta...
-Poti sa ma tii de mana si sa imi spui ca totul e bine?
-Nu, nu pot sa te mint.
-Nu ma minti, ma ajuti sa uit si sa trec mai departe.
-Mai departe cineva te va dezamagi si mai tare.
-Nu imi pasa, tu vei fi acolo si ma vei tine de mana si voi trece mereu mai departe..unde stiu ca tu ma vei astepta tinundu-ma de mana.
-Vrei sa imi daruiesti un cuvant frumos? Vrei sa fii DEX-ul meu?
-Vreau sa pleci, dar sa nu imi dai drumul la mana...
-Esti un paradox.
-Esti un vid.
-Sunt un nonsens.
-Esti.
-Sunt.
-Hai, canta-mi povestea.
-Mi-am pierdut portativul printre uitare si resentimente.
-Hai, striga-mi povestea.
-Mi-am pierdut vocea printre cantece inutile si povesti spuse pentru a ma scuza in fata ta.
-Ce am devenit?
-Un articol nehotarat, un substantiv declinat, o negatie.
-Oare mai pot uita?
-Poate, dar sa nu uiti ca ma tii de mana...
-Uit ca traiesc.
-Nu uita.
-Nu pot. Eu nu stiu sa mor.




luni, 28 noiembrie 2011

The view



By the cracks of the skin I climbed to the top
I climbed the tree to see the world



To build a home..

Sufocarea...

Ma sufoc. Cu fiecare cuvant ma tot sufoc. Cu fiecare privire pierduta ma tot sufoc.
Nu am antrenamentul unui scafandru, ma sufoc repede.
Cerul gri si apasator imi citeste fiecare gand, ma sufoc.
Nu pot merge pe drum fara sa arunc o privire pierduta in jur, ma sufoc.
........

Cartea sta pe noptiera fara sa ii fi atins paginile de multe zile, pur si simplu gandul imi zboara spre alte lumi. Visele nu imi mai sunt asa limpezi si viata imi tot pune piedici. Si eu... ma sufoc.

joi, 10 noiembrie 2011

Te voi bate cu un curcubeu pana vei zambi.

 Tot alerg, alerg pentru a prinde timpul,
 alerg pentru a simti clipa,
 alerg doar pentru o fericire efemera.
 Ma droghez cu fericire,
 sunt in delir cu fiecare zambet pe care il afisez,
 trag pe nas parfum de bucurie
 si imi bag in vena hohote de ras.
 Sevrajul meu sunt lacrimile tale. 
 Sterge-le.
 Reda-mi dependenta.
 Inchide-ma intr-un centru de dezintoxicare 
 si plangi. 
 

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Ploaia...


E toamna. Cel putin asa credem noi...Dar vara nu vrea sa ne paraseasca, stie ca inca nu i-a venit sfarsitul si traieste fiecare zi ca pe ultima. Si totusi eu o astept cu prea mare nerabdare, ca pe o prietena de mult plecata...ea e,  PLOAIA. O astept ca pe ceva binefacator, purificator, imi va spala tristetea prin nepasarea cu care cade din cer. Toti suntem acoperiti de ea. Se transforma intr-un sentiment de pseudo-fericire. Te prinde in vraja ei. Dulcele susur al streasinilor. Vantul. Furtuna din inina naturii se dezlantuie si ne tine in mrejele ei. Ploaia...

duminică, 2 octombrie 2011

Octombrie. Deja vara e prea departe si nu o mai pot aduce inapoi...Am ramas doar eu si toamna. Doar timpul alearga in jurul nostru. Doar el...
Bogdan : da iei si chitara cu tine?
Mimi: daca am loc, da
Bogdan : foarte bine...
Mimi: daca ramanem fara bani...
Bogdan : deci stai numai 2 zile...ca o sa le storci creieri la ai tai...
Mimi: incep pe masina sa cant, ma lasa pe autostrada
Bogdan : zice " mimi sa ne astepti aici ca venim in maxim 7 zile!!! iti lasam si chitara poate mai faci un ban" tu "ok" .... peste 3 zile de cantat numai 2 acorduri si cu chitara dezacordata deja facusei 3 milioane din " nu mai canta ca te platim"
I can't find my soul in this mess of responsabilities.

Esenţă de suflet

                                            
Am scris o poezie despre iarnă, vara.
Poezia mea era despre bâtlani din gheaţă,
Pe care numai cu esenţă de suflet
Puteai să îi aduci la viaţă.
Voi pleca…

Unde găsesc eu esenţă de suflet?!...
Am întrebat o boare de vânt
Şi ea mi-a spus un vechi descânt.
Am plecat…

Bâtlanul meu tot îngheţat rămâne.
Şi am întrebat o bătrână care nu ştia,
Dar să mă ajute vroia.
Bâtlanul s-a dezgheţat şi spre nori
Bătând din aripi s-a îndreptat.
A plecat…

miercuri, 27 iulie 2011

De la începutul veacurilor…

                                        
Luna, asemenea unei roţi de caşcaval Delaco, a fost muşcată de stele.
Ele acum sunt sănătoase şi totuşi înşelătoare; dau senzaţia că sunt aproape.
Ies pe verandă şi adulmec mirosul de noapte, parfumul florilor de insomnie,
Sunt ancorată în realitate, valurile visului nu îmi clatină catargele.

Undeva, în depărtări, în munţi, miaună o pisică
Glasul străvechi al singurătăţii.
Frunzele şoptesc un cântec de vitejie
Pe care l-au auzit din fragedă pruncie.
Vântul le mângâie şi le alină,
Peste toţi s-a aşezat o linişte deplină.

Crapă cerul şi se ivesc zorile
Noaptea este trădată şi fuge ca o laşă,
Dar se va întoarce pentru răzbunare…
De la începutul veacurilor, ea se tot întoarce…

luni, 3 ianuarie 2011

Cântecul literelor

  Angoasă. Agonie. Adulmecare
  Bucurie. Beatitudine. Bunătate.
  Curiozitate. Cinism. Candoare.
  Deprimare. Deznădejde. Demenţă.
  Euforie. Extaz. Elan.
  Frumuseţe. Furnicătură. Freamăt.
  Gând. Grandios. Gargară.
  Hipnoză. Hoţie. Hotărâre.
  Idee. Isteţime. Iubire.
  Judecată. Jar. Jucărie.
  Kaki. Kinder. Kiwi.
  Luminare. Lucru. Lume.
  Metamorfoză. Minciună. Mântuire.
  Narcisism. Nebunie. Nimic.
  Optimism. Opunere. Oroare.
  Pace. Păcat. Purtare.
  Q. Q. Q.
  Război. Rebel. Răutate.
  Simplu. Sublim. Suferinţă.
  Şantaj. Şarlatan. Spagă.
  Tărie. Tandreţe. Tinereţe.
  Ţară. Ţandără. Ţipăt.
  Urlet. Urâţenie. Umbră.
  Violenţă. Victorie. Viciu.
  Xilofon. Xenofob. X
  Y. Y. Y.
  Zădărnicie. Zarvă. Zăduf.      
         


Univers minimalizat

 Am crescut si am invatat
 Sa transform litere sacre
 In cuvinte minunate.

 Cuvintele le-am pus impreuna
 Si au format un vers
 Mic, inghesuit precum un Univers.

 Versul l-am scris
 Cu ajutorul unei pene de cocor
 Ce trecea atunci deasupra mea in zbor.

 Mai multe sisteme solare fromeaza un Univers
 Asa cum mai multe versuri razlete.
 Formeaza strofe marete.

 Dar nu m-am oprit aici.
 Am rupt o raza de soare
 Pentru a da strofelor nitica culoare.

 Si am mai facut ceva.
 Am furat un nor gri-pufos
 Si l-am aszat peste litere frumos.

 Pentru a le tine de cald
 Atunci cand afara pe cer,
 Luna straluceste a ger.

 Potarnichi si randunele,
 In goanna lor spre Apus,
 Cateva povesti pentru o poezie mi-au spus.

 Mi-au istorisit despre viata,
 Mi-au amintit de zane
 Si de totemuri pagane.

 A trebuit sa le promit
 Ca in prezentul viitor,
 Sa includ in poezia mea povestile lor.

 Si o gargarita am intrebat
 Daca are ceva sa imi spuna
 Si ea mi-a spus o poanta buna.

 Era ceva cu o padure,
 Unde un verde castravete,
 Radea de un amarat de scaete.

 Sincer nu prea m-am amuzat
 Dar trebuie sa apreciez bunavointa da a imi spune o gluma.
 Chiar daca nu e chiar asa de buna.

 In concluzie si asadar
 Pentru o poezie verde.
 Ai nevoie de mai mult de o zana si un castravete.

 Ai nevoie de viata,
 Ai nevoie de imaginative
 Pentru a crea o frumoasa creatie.