Astept

Am inchis ochii si mi-am dat seama de existenta intunericului. Am intrebat: ,, E inevitabil, nu?" Si vidul mi-a raspuns. Imi tot raspunde la fiecare ecou al propriei mele disperari. Ma macina constiinta, de fiecare data cand vreau sa imi remodelez viata, imi sopteste la ureche de existenta mea efemera si uit de credinta in imortalitate, o soapta prea puternica.

  ....

Am intarziat. Imi adun gandurile de pe masa si incui usa. Doar un zgomot mai poate sa ma zdruncine, acel zgomot e linistea inevitabilului...