duminică, 25 decembrie 2011

Nu stiu.

-Dar, eu nu stiu sa mor. Mi-ar fi prea dificil, nu ma pricep la despartiri. E un cuvant cu ,,A" ... nu mi-l amintesc...
-,,Armonie"?
-,,Agonie"...
- ,,Adorare"! Asta e cuvantul cel mai potrivit.
-,,Dezamagire" Vezi steaua aceea? Prea tarziu, a cazut. Nu iti pune o dorinta! E deja moarta...
-Poti sa ma tii de mana si sa imi spui ca totul e bine?
-Nu, nu pot sa te mint.
-Nu ma minti, ma ajuti sa uit si sa trec mai departe.
-Mai departe cineva te va dezamagi si mai tare.
-Nu imi pasa, tu vei fi acolo si ma vei tine de mana si voi trece mereu mai departe..unde stiu ca tu ma vei astepta tinundu-ma de mana.
-Vrei sa imi daruiesti un cuvant frumos? Vrei sa fii DEX-ul meu?
-Vreau sa pleci, dar sa nu imi dai drumul la mana...
-Esti un paradox.
-Esti un vid.
-Sunt un nonsens.
-Esti.
-Sunt.
-Hai, canta-mi povestea.
-Mi-am pierdut portativul printre uitare si resentimente.
-Hai, striga-mi povestea.
-Mi-am pierdut vocea printre cantece inutile si povesti spuse pentru a ma scuza in fata ta.
-Ce am devenit?
-Un articol nehotarat, un substantiv declinat, o negatie.
-Oare mai pot uita?
-Poate, dar sa nu uiti ca ma tii de mana...
-Uit ca traiesc.
-Nu uita.
-Nu pot. Eu nu stiu sa mor.