miercuri, 24 octombrie 2012

GROTISSIMA

 şiiii, a pierdut un an visând la cai verzi pe pereţi şi plânge că a uitat de fapt că era în căutarea fericirii. nu a găsit-o în dragoste. dragostea e ca un drog, intri în sevraj când nu îl mai ai, îţi moare inima, plângi şi devii străin de tine însuţi. şi înstrăinat te apuci de alt viciu şi rămâi uneori cu acest viciu 20, 30 de ani şi crezi că ai găsit fericirea dar ea de fapt e doar o complexitate a sufletului, o maturizare, o altă etapă a fericirii. nu e în stare pură. deci nu a descoperit aici fericirea. nu bea cafea, nu fumează, nu are vicii. nu ascultă melodii de-ale lui Edith Piaf. poate nu are suflet sau poate muzica nu are suflet, poate încă plânge uitând că era în căutarea fericirii, nu ştie că de fapt a găsit-o.


marți, 7 august 2012

Baloane colorate


Agonizand, mi-am indreptat visele spre realitate si m-am trezit. Era o dimineata de noiembrie. Monotona, stearsa, umeda, rece si trista. Ce cliseu. Nu imi place.
....
Razand, mi-am indreptat sperantele spre realitate si am reusit. Era o dupa-amiaza frumoasa de iunie. Calda, primitoare, cam ca o prajitura. Ce optimist. Mai incerc.

......
Calmandu-ma, mi-am indreptat mana spre usa si am inchis-o. Era o seara simpla de martie. Simpla, fara complicatii, fara remuscari. Ce simplu. Mai vreau.

.....
Innchizand ochi, mi-am indreptat pasii spre drumul cel bun si am mers. Era o viata obisnuita. Fara turnuri neobisnuite, fara durere, fara griji. Ce frumos. Am terminat.

marți, 12 iunie 2012

Life

Breathing comes in pairs
Except for twice
One begins and one's goodbye.

                                                       The Fray- Enough for Now




luni, 28 mai 2012

Sentiment

-Auzi, cum e sa iti pierzi cel mai bun prieten?
-Nu stiu, eu am o harta si iti vad fiecare gand, nu te pot pierde.
-Stiu ca tu nu, dar asa in general, oare cum e?
-Pisica dupa ce isi pierde un pisoi, il cauta neincetat vreo 2 saptamani. E dureros, e cumplit, simti cum bucati din suflet sunt pe jos, si ti le aspira cineva, le pune intr-un sac, cu indiferenta. Le arunca. Tot ce ai mai tu de pret, sufletul, il arunca.
-Si nu e deloc eliberator sentimentul?
-Nu poti socoti ,,pierderea" un sentiment eliberator. Din contra, te apasa si mai tare, ganduri te navalesc, simti numai disperare. Cred ca nu sta in natura omului sa piarda. E o fiinta egoista ce vrea doar castigul.
-De unde stii asta? De unde ai citit tu fiinta umana universala? E mai complexa decat o galaxie intreaga. Nu stii niciodata.
-Ba, da. Sunt om si stiu foarte bine ca aceasta complexitate e doar de fatada. De fapt suntem niste fiinte brute, doar simtim putin, uitam si trecem peste. Ca animalele. Uitam.
-Dar daca nu am uita? Am fii mereu tristi. Am simti fiecare moment. Sa tii minte fiecare agonie si durere cu aceeasi intensitate ca in momentul in care ai trait-o? Ar fii devastator. E o placere sa uiti.
-Si oamenii? Cand ii uiti? Nu vad in asta o placere.
-Nu ma refeream la uitarea unei persoane, ci a unui sentiment.
-Uitarea e totala. Oamenii sunt sentimente. Ei sunt niste declansatori. Sunt agonizanti. Te fac sa suferi.
-Te fac sa razi, te fac sa plangi.
-Te fac sa traiesti.
-Ai cele mai bune amintiri cu ei.
-Si atunci de ce ii uiti?
-Pentru ca ei sunt sentimente si eu uit sa simt uneori.

marți, 1 mai 2012

Just a song...

I hurt myself today 
To see if I still feel 
I focus on the pain 
The only thing that's real 
The needle tears a hole
The old familiar sting 
Try to kill it all away 
But I remember everything 

What have I become 
My sweetest friend 
Everyone I know goes away 
In the end 
And you could have it all 
My empire of dirt 
I will let you down 
I will make you hurt 

I wear this crown of thorns 
Upon my liar's chair 
Full of broken thoughts 
I cannot repair 
Beneath the stains of time 
The feelings disappear 
You are someone else 
I am still right here 

What have I become 
My sweetest friend 
Everyone I know goes away 
In the end 
And you could have it all 
My empire of dirt 
I will let you down 
I will make you hurt 

If I could start again 
A million miles away 
I would keep myself 
I would find a way

Dictionar de sentimente.

Traiesc. Doar oare asta ma face om?
Respir. Dar oare asta ma face om?
Gandesc. Dar oare asta ma face om?
Vorbesc. Dar oare asta ma face om?
Rad. Dar oare asta ma face om?
Esti prins intre realitate si o lume in care nu iti poti da seama daca esti intr-adevar om. Un infinit dizgratios de sentimente si iluzii, sperante si dezamagiri. O atitutinde. Poate doar asta esti si tu. O atitudine transformata in cuvinte. Ma doare sufletul sa te transform intr-un simplu dictionar de sentimente ambulant. Dar m-ai dezamagit profund. Dar poate eu te-am dezamagit prin lipsa mea de visare. Am fost prea realista si cinica.Te-am ranit cu cuvinte ce sunt mai dureroase decat pietrele. Doare sa te vad zbatandu-te in agonia parasirii dar...
Ranesc. Asta ma face om.
Sufar. Asta ma face om.
Trec peste. Asta ma face om.
Rad. Asta ma face om.

duminică, 25 martie 2012

Am uitat sa fac ceva...

 Cu fiecare secunda care imi iese prin pori, ma tot gandesc ca uit si uit cu gratie. Uit cu mare arta. Uit de oamenii din jurul meu, uit de mine, uit de viata si raman doar cu un vid pe care il materializez in cuvinte fara noima. Uit ca azi va fi in curand maine si ca ieri e azi si alaltaieri va fi ieri. Si zambesc pentru ca am uitat toate astea. Nu uit sa zambesc...sau poate e o reactie normala de-a mea. Desi uneori obosesc sa tot fiu fericita. Ma oboseste credinta in nimic, ma oboseste asteptarea a ceva extraordinar. Dar uit ca am obosit si iar zambesc si iar mai trece o zi...devin un instinct materializat.

vineri, 2 martie 2012

Inspiratie

  O pierdusem undeva prin rutina zilnica, muza a murit si eu deja intrasem intr-o stare de coma realista. Traiesc. Un singur cuvant imi va completa biografia, TRAIESC. Pentru ce? De ce? Cum?
Imi pierdusem inspiratia si mi se degrada si simtul ratiunii. Mergeam dar nu stiam de ce merg. Pur si simplu sa ating un scop nefixat, dar ma gandeam ca pe drum il voi gasi si atunci pasii mei vor avea o alee numai a lor si  nu va mai trebui sa imi impart gandurile cu totii necunoscutii de pe strada, imi doream sa nu ma mai uit la oamenii si sa fiu geloasa pe ,,scopul lor". Imi ziceam ca voi avea si eu unul dar pana atunci doar traiesc si singura mea coloana sonora e destul de monotona, dezbarata de orice semiton mai sus, de orice si bemol. O gama majora simpla si neinsemnata, o sticla translucida prin care chiar si eu cu greu imi mai disting gandurile.

Astept

Am inchis ochii si mi-am dat seama de existenta intunericului. Am intrebat: ,, E inevitabil, nu?" Si vidul mi-a raspuns. Imi tot raspunde la fiecare ecou al propriei mele disperari. Ma macina constiinta, de fiecare data cand vreau sa imi remodelez viata, imi sopteste la ureche de existenta mea efemera si uit de credinta in imortalitate, o soapta prea puternica.

  ....

Am intarziat. Imi adun gandurile de pe masa si incui usa. Doar un zgomot mai poate sa ma zdruncine, acel zgomot e linistea inevitabilului...

joi, 5 ianuarie 2012

Mereu

Mi-am jucat viata la loteria dreptatii,
Am pierdut...
Am bagat un vis in buzunar si am plecat,
M-am pierdut...
Te-am inchis intr-o mare dezamagire,
Te-am pierdut...
Am cumparat sperante de la bacania din colt,
Le-am pierdut...
Alergam mereu dupa ceva,
Si mereu pierdem...
Imbatranim si ne pierdem mereu intr-un ocean de incercari de a ne pacali destinul, de a-l infrumuseta. Mereu cu acelasi scop, mereu aceeasi dorinta de izbanda, mereu dormitam in jurul vietii noastre, mereu vrem sa ii multumim pe toti, mereu si mereu acelasi lucru. Suntem toti o persoana trasa la indigo. O copie ieftina a perfectiunii..