Inspiratie

  O pierdusem undeva prin rutina zilnica, muza a murit si eu deja intrasem intr-o stare de coma realista. Traiesc. Un singur cuvant imi va completa biografia, TRAIESC. Pentru ce? De ce? Cum?
Imi pierdusem inspiratia si mi se degrada si simtul ratiunii. Mergeam dar nu stiam de ce merg. Pur si simplu sa ating un scop nefixat, dar ma gandeam ca pe drum il voi gasi si atunci pasii mei vor avea o alee numai a lor si  nu va mai trebui sa imi impart gandurile cu totii necunoscutii de pe strada, imi doream sa nu ma mai uit la oamenii si sa fiu geloasa pe ,,scopul lor". Imi ziceam ca voi avea si eu unul dar pana atunci doar traiesc si singura mea coloana sonora e destul de monotona, dezbarata de orice semiton mai sus, de orice si bemol. O gama majora simpla si neinsemnata, o sticla translucida prin care chiar si eu cu greu imi mai disting gandurile.