Vrajitorul din lanul de orz

Anul trecut am organizat o sceneta cu marionete. Foarte draguta si amuzanta era dedicata zilei mamei si era un fel de parodie la ,,Vrajitorul din oz".

Personaje:

Elefantelul Mustafa-este din Irak si are un accent arab

Roco-cainele poznas si hiperactiv care este inteligent in felul sau

Rita si Nita-sunt sasaite si vorbesc ciudat si amuzant

Oaia Ofelia Von Shunbenmuhherclos-de vita regala si foarte snoaba dar care are un suflet foarte bun

Vrajitoarea Bej-o vrajitoare ce vrea sa para rea dar defapt nu este rea deloc

Vrajitorul-dragut si el ca toate personajele dar care la fel vrea sa para rau

Margaret-o fetita ce apare foarte rar, aproape deloc

Decorul –ca orice decor dar va avea niste iarba pe jos ce vrea a fie orz si va aprea la un timp un castel

 Mustafa: (se uita mirat in jur) Nu cred ca mai sunt in tara mea, mai. Aici e frumos dar recunosc ca nu prea am loc, mai. Eu sunt din Irak, de la o gradina zoologica din Irak. Tara mea defapt e…cum se zice aici la voi, mai…Kenya. Aici nu e asa de cald dar recunosc ca nu e desert, ca la mine in Irak. Si totusi unde sunt,mai? Luam o miiica gustare cand m-am trezit luat pe sus, mai.

 Roco: Ham-Ham! Cine esti tu? Esti o stanca!!! Dar ai picioare si vorbesti!? Tare straniu!! (ii da tarcoale) Stapanii mei au purtat odata niste palarii care aveau aceeasi culoare ca tine (se uita vesel imprejur). Deci cine esti? Am mai zis asta… Eu cine sunt? Eu sunt Roco. Denumit uneori si Roco Moco Coco. Nu imi place numele asta, acesta scuze.

Stapanii mei erau profesori la o scoala de vorbit correct, nu mai stiu sigur cum ii zice. Deci, pardon, niciodata nu se incepe o propozitie/fraza cu deci, in concluzie sau finalmente eu sunt Roco si sunt dintr-o tara in care se afla spaghetti si pizza si un oras inundat.

 Mustafa: Italia,mai!

 Roco: Da! De unde stii?

 Mustafa:Cei care ma vizitau la gradina zoologica aveau niste carti, mai. “Ghid” ii spune si acolo am vazut si eu, mai.

 Ofelia (oaia) :Doamne ,Dumnezeule! Dar ce caut eu aici? O my God! Sunt aici printre acesti tarani, pe un lan taranesc de porumb.

 Cei doi la un loc: E orz!

 Ofelia: Nu conteaza ce este. Este taranesc. Dar unde imi sunt manierele? Eu sunt Ofelia Von Shunbenmuhherclos a lll-a, fata lui Hans Von Shunbenmuhhercloss Cantennburg al ll-lea si al sotiei si respective mamei mele, Crista. Am fost crescuta cuviincios de catre parintii mei si am fost educata la cel mai bun pension din toata tara. M-am nascut in Germania dar am trait in Marea Britanie. Cand aveam 4 ani…

Mustafa: Stai, mai!

Ofelia: Nu ma misc.

Mustafa: Adica vroiam sa spun la tine sa taci. Nu ne intereseaza povestea vietii tale, mai.

Ofelia: Ignorantilor. Dar totusi unde ne aflam? (usor glacial)

Roco: Undeva in aer liber!!!!( fericit)

Ofelia: Da! Avem un geniu printre noi. Dar cum ati ajuns aici?

Roco: Cred ca a fost acel vartej.

Mustafa: Si eu cred la fel.

Ofelia: Nu imi vine sa cred ca ma aflu in aceeasi oala cu voi dar si eu cred asta.

(apar veveritele)

Rita: Eu sunt Rita!
Nita: Eu sunt Nita!

Rita: Noi suntem din America si ne place mult sucul de ghinde.

Ofelia: Foarte interesant. Sunt inconjurata de netoti.

Margaret: Buna tuturor! Ma bucur sa va cunosc pe toti. Se pare ca nu mai sunt acasa.

Mustafa: Eu as propune sa cautam o cale de a pleca de aici, mai.

Roco: Sa o luam pe aici.

      In lanul de orz

      Noi cantam voios

      Pasii nu stim ce vor face

      Se vor duce unde vor

      Mergem frumos, in rand

      Acasa, speram vom ajunge curand.

Mustafa: Dar ce este asta mai?

Margaret: E un castel.

Rita: Sa intram. Sa intrebam (Au batut la usa).  

Vrajitoare cea Bej: Ce vreti? Nu e Craciunul! Nu va dau nimic. Plecati! Plecati!

Roco: Vrem sa stim unde suntem!

V.B: In lanul de Orz.

Margaret: Cum ajungem acasa?

V.B: Nu sjungeti! Ha-Ha-Ha! (ras malefic). La revedere!

Mustafa: De ce esti asa de rea cu noi, mai? (incepe sa planga)

 V.B: Pentru ca eu n-am avut o mama care sa ma invete ce e bine si ce e rau, sa aiba grija de mine! Eu am crescut cu o tufa  de pepeni care erau foarte dulci dar… nu la fel ca o mama. Dadea cu biscuiti  in mine cand dormeam.

 Rita: Vrei sa fi prietena noastra?

V.B: Da! Dar de la distanta.

Roco: Si totusi cum ajungem acasa?

 V.B: Intrebati de Vrajitorul din lanul de orz.

 Nita: Unde se afla?

 V.B: In lanul de orz.

 Rita: Ne trebuie ceva sa-l detectam.

 V.B: Nu trebuie. Arata ca un vrajitor si e imbracat in verde.

 Toti: Multumim! Pa-Pa!

 V.B: Ramanem prieteni.

       Am descoperit

      Pe cine sa intrebam

      Acasa sa ajungem

      Noi speram.

Mustafa: E tare frumos aici. Nu vreau sa ma intorc acasa, mai. Dar mi-e dor de mama. E o mama micuta si fragila. Are doar patru tone. A avut grija de mine chiar si atunci cand ma spalam si am stropit niste turisti de erau sa se inece.

 Ofelia: Mama mea e plecata mereu. Mi-e dor sa o mai vad.

 Roco: Haideti sa ne continuam drumul.

     Pentru mama noi cantam,

     Pentru mama incercam,

     Sa ajungem, sa ajungem

     Drumul lung noi sa il strapungem.

 Rita: Uitati acolo! Cineva are un coif stralucitor si e imbracat in verde.

 Ofelia: E vrajitorul din lanul de orz.

 Toti: Vrajitorule! Vrajitorule!

 Vrajitorul din lanul de orz: Cine ma striga? (cu o voce tiranica). Nu vedeti ca plivesc ciupercute? Ce vreti?

 Ofelia: Vreau o mama care sa nu fie ocupata.

 Margaret: Vreau acasa!

 Roco: Vreau curaj!

 Toti: Ce?

Roco: O, scuze, am incurcat replicile. Vrem cu totii acasa.

 Mustafa: Mie mi-e foame, mai.

V.D.L.O: O sa va indeplinesc dorinetele doar daca imi raspundeti la o ghicitoare: Ce apare o data intr-un minut, de doua ori intr-un moment si niciodata intr-o secunda?

 Ofelia: Hmmm….

 Mustafa: Nu stiu,mai.

 Rita si Nita: Nu stim.

 Roco: Litera M.

 V.D.L.O: Da, asa e. Acum sa va ajut. Deci voi vreti sa ajungeti acasa?

  ( Un uscator de par este arpins si zboara papusile)

V.D.LO: O, Dumnezeule! Trebuia eu sa-I ajut. Imi pierd reputatie de vrajitor. Nu scria in scenariu ca ii va lua vantu’. Mami! Mami! Vantu’ asta rau mi-a furat jucariile!

                         Sfarsit!