De mii de ani, toti oamenii, fie ei mari, fie ei mediocrii au incercat sa-i elucideze misterul.
De ce sta el acolo fara nicio adiere de sentiment, fara nicio speranta.
Hranit doar cu priviri inspaimantate ale oamenilor, tresarind din cand in cand si bucurandu-i cu apa.
Doar o fiinta abstracta putea face toate acestea, si anume cerul.
Tovarasul marilor, oamenilor si florilor dintotdeauna.
Muza multor artisti, aluatul primordial al astronomilor, ceasul astrologiilor, gara rugaciunilor oamenilor, panerul stelelor, labirintul nesfarsit al viselor.
Luna si cu stelele sunt singurele care ii tin companie, dar cu ce folos?
Sunt la fel de reci si infricosatoare ca si el.
Luna cu stralucirea ei de argint ii urmareste pe oameni de mult timp-din vremea cand marile si oceanele erau niste mici balti- dar doar noaptea cand dorm si inima le bate intr-un ritm inocent caci ziua ea are un ritm amhibrahic.
Luna este acoperita mereu cu o patura neagra si tacuta prin care niciun glas de copil nu poate strabate, prin care nicio mireasma de floare nu ii poate ajunge la suflet.
Oamenii au vizitat-o ,dar fara suflet, au infipt un steag in ea si au plecat cu niste pietre pe care sa le arate urmasilorlor.
Luna mai vorbeste din cand in cand cu stelele dar acestea sunt prea indepartate si nu vorbesc aceea si limba.
Cerul se simte tare singur uneori cand norii il acopera.
El nu mai poat evedea ce se intampla pe pamant.
Numai poate vedea lanul de maci
Numai poate vedea copiii.
Copiii sunt preferatii cerului pentru ca au o muzicaliatate in voce ce intrece si cele mai bine acordate vioare pamantene.
Numai poate vedea raurile.
Raurile sunt facute din cele mai calde suspine si lacrimi ale pietrelor ce isi petrec timpul tacand sub valuri. Raul este ringul de dans al libelulelor. Este oglinda naturii.
Numai poate vedea frunzele.
Frunzele danseaza si canta numai pentru ele in lumina amurgului sangeriu ce le coloreaza fara voia lor si le “pune in lumina reflectorului”. Nimeni nu stie cat sunt ele de talentate.
Numai poate vedea cucubeul.
Cucubeul este opera de arta a unui pictor cu viziune asupra fericirii. Culorile sunt dintr-o gama variata si striga dupa rasete si voie buna. Transmit mesajul : “Ploaia s-a oprit!”
Numai poate vedea iubirea.
Natura omului este foarte complexa dar pe parcursul vietii cateva caracteristici ale acesteia ies la iveala: fericirea, tristetea, ura, iubirea.
Numai poate vedea muntii.
Muntii sunt cele mai marete creatii de arhitectura; plini de maretie, incarcati cu intelepciunea batranetii, dar care ofera putina grandoare si oamenilor.
Numai poate vedea tot ce e bun pe pamant.
A ramas singur si va ramane singur. Pana la sfarsitul veacurilor.
cer, ceruri, s.n. 1. Spatiu cosmic nesfarsit in care se afla astrii; (mai ales) parte din acest spatiu vazuta deasupra orizontului, care are o forma emisferica; bolta cereasca; firmament. 2. Aer, vazduh, atmosfera. 3. Rai, eden, paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu