Ploaia...
E toamna. Cel putin asa credem noi...Dar vara nu vrea sa ne paraseasca, stie ca inca nu i-a venit sfarsitul si traieste fiecare zi ca pe ultima. Si totusi eu o astept cu prea mare nerabdare, ca pe o prietena de mult plecata...ea e, PLOAIA. O astept ca pe ceva binefacator, purificator, imi va spala tristetea prin nepasarea cu care cade din cer. Toti suntem acoperiti de ea. Se transforma intr-un sentiment de pseudo-fericire. Te prinde in vraja ei. Dulcele susur al streasinilor. Vantul. Furtuna din inina naturii se dezlantuie si ne tine in mrejele ei. Ploaia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu